I.Indicație
- Mielofibroza primară (mielofibroză idiopatică cronică)
Această indicație se codifică la prescriere prin codul 201 (conform clasificării internaționale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
- Mielofibroza secundară post-policitemie vera (PV) sau post-trombocitemie esențială (TE)
Această indicație se codifică la prescriere prin codul 201 (conform clasificării internaționale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
- Policitemia vera (PV)
Această indicație se codifică la prescriere prin codul 200 (conform clasificării internaționale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
- Boala grefa-contra-gazda (bGcG)
Această indicație se codifică la prescriere prin codul 999 (conform clasificării internaționale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
II.Criterii de includere
Mielofibroza Tratamentul splenomegaliei sau simptomelor asociate bolii la pacienți adulți cu:
- mielofibroză primară (mielofibroză idiopatică cronică),
- mielofibroza post-policitemie vera sau post-trombocitemie esențială.
Policitemia Vera Tratamentul pacienților adulți cu policitemia vera care prezintă rezistență sau intoleranță la hidroxiuree.
Rezistenta la hidroxiuree:
1.Tromboze sau hemoragii sau
- Simptome persistente legate de boala sau
Dupa 3 luni de tratament cu HU la o doza ≥ 2 g/zi: a. Necesar de flebotomii pentru a mentine nivelul hematocrit < 45% sau 9 9 b. Numarul de leucocite >10 x 10 /l si numarul de trombocite >400 x 10 /l sau c. Reducerea splenomegaliei ≤ 50% sau esec in obtinerea disparitiei simptomatologiei
determinate de splenomegalie
Intoleranta la hidroxiuree
- Toxicitate hematologica la cea mai mică doză de HU necesară pentru a obține un răspuns complet sau parțial: a. Numar absolut de neutrofile <1,0 x 10 /l sau b. Număr de trombocite <100 x 10 /l sau c. Hemoglobină <10 g / dl
Sau
- Toxicitate non-hematologica la orice doza de HU: a. Ulcere la nivelul membrelor inferioare sau b. Manifestări mucocutanate sau c. Simptome gastro-intestinale sau d. Pneumonită sau e. Febră
Boala grefa-contra-gazdă Tratamentul pacienților cu vârsta de 12 ani și peste, cu boala grefă-contra-gazdă acută sau boala grefă-contra-gazdă cronică, care au prezentat un răspuns inadecvat la terapia cu corticosteroizi sau alte terapii sistemice.
III.Criterii de excludere de la tratament
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți
- Sarcina
- Alăptare
IV.Criterii de diagnostic
A. Mielofibroza primară (Criterii de diagnostic conform clasificării OMS 2008):
- Criterii majore (obligatorii):
- Proliferare megacariocitară și atipie acompaniată fie de fibroză colagenică fie de fibroză reticulinică
- Excluderea diagnosticului de LGC, SMD, PV și alte neoplazii mieloide
- Evaluarea JAK2V617 sau a altor markeri clonali sau lipsa evidențierii fibrozei reactive la nivelul măduvei osoase.
- Criterii adiționale (pentru diagnostic e necesar să fie îndeplinite minim 2 criterii din 4):
- Leucoeritroblastoza
- Creșterea nivelului seric al LDH
- Anemie
- Splenomegalie palpabilă
B. Mielofibroza secundară post Policitemia Vera (PV) și post Trombocitemie Esențială (TE) (Conform IWG-MRT (Internațional Working Group for Myeloproliferative Neoplasms Research and Treatment)
- Post PV:
Criterii necesare (obligatorii): a) Diagnostic anterior de PV conform criteriilor OMS b) Fibroză de măduvă osoasă de grad 2 - 3 (pe o scală 0 - 3) sau grad 3 - 4 (pe o scală 0 - 4)
Criterii adiționale (pentru diagnostic e necesar să fie îndeplinite minim 2 criterii din 4): a) Anemia sau lipsa necesității flebotomiei în absența terapiei citoreductive b) Tablou leucoeritroblastic în sângele periferic c) Splenomegalie evolutivă d) Prezența a minim unul din trei simptome constituționale: pierdere în greutate > 10% în 6 luni, transpirații nocturne, febra > 37.5º de origine necunoscută
- Post TE:
Criterii necesare (obligatorii): a) Diagnostic anterior de TE conform criteriilor OMS b) Fibroză de măduvă osoasă de grad 2 - 3 (pe o scală 0 - 3) sau grad 3 - 4 (pe o scală 0 - 4)
Criterii adiționale (pentru diagnostic e necesar să fie îndeplinite minim 2 criterii din 5): a) Anemia și scăderea hemoglobinei față de nivelul bazal b) Tablou leucoeritroblastic în sângele periferic c) Splenomegalie evolutivă d) Prezența a minim unul din trei simptome constituționale: pierdere în greutate, transpirații nocturne, febra de origine necunoscută e) Valori crescute ale LDH
C. Policitemia vera (Criteriile de diagnostic pentru PV conform OMS 2016)
Criterii majore
- Valori ale hemoglobinei > 16,5 g/dl la bărbați sau > 16 g/dl la femei SAU o valoare
a hematocritului > 49% la bărbați și > 48% la femei SAU o masă eritrocitară crescută.
- Biopsie a măduvei osoase care să evidențieze o hipercelularitate la nivelul celor 3 linii celulare sanguine, însoțită de megacariocite mature, pleomorfe (de mărimi variabile).
- Prezența mutației la nivelul genei JAK2V617F sau la nivelul exonului 12 al genei JAK2.
Criteriul minor (pentru diagnostic sunt necesare 3 criterii majore sau primele 2 criterii majore si criteriul minor)
- Nivele de eritropoietină serică sub valorile normale.
Diagnosticul pozitiv necesită întrunirea fie a tuturor criteriilor majore, fie a primelor două, plus a criteriului minor. De asemenea, al doilea criteriu poate fi omis, în cazurile cu poliglobulie marcată persistentă,: Hb peste 18.5g/dl (Hct: 55.5%) la bărbați sau 16.5 g/dl (Hct: 49,5 %) la femei, daca sunt prezente criteriul 3 și cel minor. Cu toate acestea, BOM poate fi contributivă și ȋn aceste cazuri pentru aprecierea gradului de mielofibroză.
D. Boala grefa-contra-gazdă (Criterii de diagnostic pentru Boala-grefa-contra-gazda conform EBMT):
- BOALA GREFA CONTRA GAZDA ACUTA
Principalele organe afectate in cadrul BGcG acuta sunt reprezentate de piele, tractul gastrointestinal si ficatul.
Diagnosticul de BGcG acut poate fi stabilit pe baza semnelor clinice la pacientii ce prezinta eruptie cutanata specifica , crampe abdominale insotite de diaree si nivele crescute ale bilirubinei serice pana la 100 de zile post TCSH.
Se recomanda biopsierea organelor afectate in conditiile in care este posibil. Examenul histopatologic reprezinta cea mai sensibila metoda de dignostic a BGcG.
STADIALIZAREA BOLII DE GREFA CONTRA GAZDĂ ACUTA
STADIU CUTANAT HEPATIC DIGESTIV
0 Fara eritem Bilirubina Fara sau
<2mg/dl < 500ml diaree/zi
1 Eritem maculopapular pe <25% din suprafata corporala fara alte Bilirubina Diaree 500-1000 ml/zi
simptome 2-<3 mg/dl Greata si Varsaturi
2 Eritem maculopapular cu prurit sau alte simptome ce acopera Bilirubina Diaree
25-50 % s.c. sau descuamare locala 3-<6 mg/dl > 1000-1500 ml/zi
Greata si Varsaturi
3 Eritrodermie generalizata sau eruptie aculara, papulara sau Bilirubina Diaree
veziculara simptomatica cu bule sau descuamare pe ≥50% din 6-<15 mg/dl >1500ml/zi
s.c. Greata si Varsaturi
4 Dermatita exfoliativa generalizata sau dermatita ulcerativa sau Bilirubina Crampe abdominale
leziuni buloase ≥15 mg/dl severe +/- ileusGRAD GRAD STADIU
Cutanat Hepatic Digestiv 0 (Fara) 0 0 0 I (Usor) 1-2 0 0 II (moderat) 2-3 1 1 III ( sever) 2-3 2-3 2-3 IV (amenintator de viata) 2-4 2-4 2-4
- BOALA GREFA CONTRA GAZDA CRONICA
BGcG cronica se aseamana cu bolile autoimune sau alte tulburari de natura imunologica cum ar fi sclerodermia, sindromul Sjogren, colangita biliara primara, bronsiolita obliteranta sau citopenii imune.
Manifestarile apar in medie la 4-6 luni dupa alloTCSH, cand se reduce tratamentul imunospresor.
BGcG acuta reprezinta principalul factor de risc pentru dezvoltarea BGcG cronica.
Manifestarile clinice ale BGcG cronica sunt expuse in tabelul de mai jos :
Organ Diagnostice* Distinctive** Alte caracteristici Comune
Piele Poikiloderma, Lichen plan, Depigmentare Disfunctii glande Prurit,
Lichen sclerotic, modificari sudoripare, Ihtioza, Eruptie
sclerotice, modificari Keratoza pilara, maculopapulara,
asemantoare cu morfea Hiper si Inflamatie
hipopigmentari
Cavitate orala Lichen plan, placard Xerostomie, mucocel, Fara Gingivita,
hiperkeratotic, Limitarea atrofia mucoasei, mucozita, eritem,
deschiderii gurii (secundar pseudomembrane, durere .
sclerozei) ulcere
Organe genitale Stenoza vaginala, leziuni Eroziuni, fisuri, Fara Fara
(feminine) cicatriciale, leziuni ulcere
asemanatoare Lichenului plan
Tub digestiv Formare de membrane Insuficienta Anorexie, scadere
esofagiene, Fara trasaturi pancreatica ponderala, greata,
stenoze sau stricturi distinctive varsaturi, diaree
esofagiene(pana in 1/3 medie) Incapacitate de a
lua in greutate.
Plamani Bronsiolita obliteranta (Dg Bronsiolita Fara Bronsiolita
prin biopsie) obliteranta (Dg prin obliteranta cu
probe ventilatorii si pneumonie
examen radiologic) organizataMuschi si Fasceita, rigiditate articulara, Miozita, polimiozita Edem, crampe Fara
articulatii contracturi muscular, artralgii,
artriteOchi Fara modificari diagnostice Uscaciune,durere, Fotofobie Fara
senzatie de nisip in Hiperpigmentare
ochi. Cicatrici perioculara
conjunctivale, Blefarita
Keratoconjunctivita
sicca
Keratita punctata
Hepatic Fara modificari diagnostice Fara trasaturi Fara Cresterea
distinctive bilirubinei , a
fosfatazei alcaline
serice sau
transaminazelor de
2 ori peste limita
normala
Unghii Fara modificari diagnostice Distrofie, fragilitate, Fara Fara
striuri, caderea
unghiei, onicoliza
Pterigium unghial
Par Fara modificari diagnostice Aparitia de zone de Rarirea parului Fara
alopecie cicatrizanta neexplicata,
sau non-cicantrizanta Incaruntirea
, leziuni de scalp precoce
papuloscuamoase
Maduva osoasa Fara modificari diagnostice Fara trasaturi Fara Trombocitopenie,
Hematogena si distinctive eozinofilie,
sistemul imun limfopenie, hiper-
si
hipogammaglobulin
emie, autoanticorpi
(AHAI, PTI),sindrom Raynaud
Altele Fara modificari diagnostice Fara trasaturi Poliserozite,
distinctive neuropatie
periferica, sindrom
nefrotic, miastenia
gravis
Cardiomioptie si
tulburari de
conducere
* modificari suficiente pentru a pune diagnosticul de BGcG cronica
** modificari intalnite in BGcG cronica, dar insuficiente pentru a pune diagnosticul de BGcG cronica
Pentru stabilirea diagnosticului este necesar:
prezenta a cel putin unei modificari diagnostice din tabelul de mai sus
sau- prezenta a cel putin unei modificari distinctive cu diagnostic confirmat prin biopsie, teste de laborator sau radiologice in acelasi organ sau in alte organe
Pentru stabilirea prognosticului si a indicatiei de tratament trebuie, pentru fiecare pacient, calculat scorul global BGcC cronica
V.Tratament
Tratamentul cu Ruxolitinib trebuie inițiat numai de către un medic cu experiență în administrarea medicamentelor antineoplazice.
Doze:
- Mielofibroza primară / secundară:
Doza inițială recomandată de Ruxolitinib este:
- 15 mg de două ori pe zi pentru pacienții cu un număr de trombocite între 100 000/mmc și
200 000/mmc, și
- 20 mg de două ori pe zi pentru pacienții cu un număr de trombocite de peste 200 000/mmc.
Există informații limitate pentru a recomanda o doză inițială pentru pacienți care prezintă un număr de trombocite între 50 000/mmc și < 100 000/mmc. Doza inițială maximă recomandată pentru acești pacienți este de 5 mg de două ori pe zi fiind necesară precauție la creșterea treptată a dozei la acești pacienți.
Ajustările dozei:
- dozele trebuiesc crescute treptat pe baza profilului de siguranță și eficacitate.
- tratamentul trebuie oprit în cazul unui număr de trombocite sub 50 000/mmc sau al unui număr absolut de neutrofile sub 500/mmc. După revenirea numărului de trombocite și neutrofile la valori situate peste aceste valori, se poate relua administrarea dozei la 5 mg de două ori pe zi și, treptat, se poate crește doza, cu monitorizarea atentă a hemogramei, inclusiv numărarea separată a leucocitelor.
- reducerea dozei trebuie avută în vedere dacă numărul de trombocite scade sub 100
000/mmc, cu scopul de a evita întreruperile dozei din cauza trombocitopeniei.
- dacă eficacitatea este considerată insuficientă, iar numărul de trombocite și neutrofile a decvat, dozele pot fi crescute cu maximum 5 mg de două ori pe zi.
- doza inițială nu trebuie crescută în primele patru săptămâni de tratament, iar ulterior la intervale de minimum 2 săptămâni.
- doza maximă de Ruxolitinib este de 25 mg de două ori pe zi
Insuficienta renala:
La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), doza inițială recomandată pe baza numărului de trombocite la pacienții cu MF va fi redusă cu aproximativ 50% și administrată de două ori pe zi.
Doza inițială la pacienții cu MF și boală renală în stadiu terminal (BRST), care efectuează hemodializă, este de o doză unică de 15- 20 mg sau două doze a câte 10 mg administrate la interval de 12 ore, care vor fi administrate postdializă și numai în ziua efectuării acesteia.
Doza unică de 15 mg este recomandată pentru pacienții cu MF și număr de trombocite între 100000/mm3 și 200000/mm3 .
Doză unică de 20 mg sau două doze de 10 mg administrate la interval de 12 ore se recomandă pentru pacienții cu MF și număr de trombocite >200000/mm3 . dozele următoare (doză unică sau două doze de 10 mg administrate la interval de 12 ore) trebuie să fie administrate numai în zilele în care se efectuează hemodializă, după fiecare ședință de dializă.
Insuficienta hepatica:
La pacienții cu orice grad de insuficiență hepatică, doza inițială recomandată în funcție de numărul de trombocite trebuie redusă cu aproximativ 50% și va fi administrată de două ori pe zi. Dozele următoare trebuie ajustate pe baza monitorizării atente a siguranței și eficacității.
- Policitemia vera (PV)
Doza inițială recomandată de ruxolitinib în tratarea PV este de 10 mg administrată oral, de două ori pe zi.
Ajustările dozei:
- scăderea dozei trebuie avută în vedere dacă valoarea hemoglobinei scade sub valoarea de
12 g/dl și este recomandată dacă aceasta scade sub valoarea de 10 g/dl.
- tratamentul trebuie oprit în cazul în care valoarea hemoglobinei este sub 8 g/dl; după revenirea parametrilor sanguini la valori situate peste aceste valori, se poate relua administrarea dozei la 5 mg de două ori pe zi și, treptat, se poate crește doza, cu monitorizarea atentă a hemogramei, inclusiv numărarea separată a leucocitelor.
- dacă eficacitatea este considerată insuficientă, iar numărul de trombocite și neutrofile adecvat, dozele pot fi crescute cu maximum 5 mg de două ori pe zi.
- doza inițială nu trebuie crescută în primele patru săptămâni de tratament, iar ulterior la intervale de minimum 2 săptămâni.
- doza maximă de Ruxolitinib este de 25 mg de două ori pe zi
Insuficienta renala:
Doza inițială recomandată pentru pacienții cu PV și insuficiență renală severă este de 5 mg de două ori pe zi.
Doza inițială recomandată pentru pacienții cu PV și boală renală în stadiu terminal (BRST) care efectuează hemodializă constă într-o doză unică de 10 mg sau două doze
Insuficienta hepatica:
La pacienții cu orice insuficiență hepatică, doza inițială de Ruxolitinib trebuie redusă cu aproximativ 50%. Dozele următoare trebuie ajustate pe baza monitorizării atente a siguranței și eficacității medicamentului Tratamentul trebuie continuat atâta timp cât raportul risc - beneficiu rămâne pozitiv.
- Boala grefa-contra-gazdă
Doza inițială recomandată de Ruxolitinib în tratamentul bolii grefă-contra-gazdă acută și cronică (bGcG) este de 10 mg, administrată oral, de două ori pe zi. Ruxolitinib poate fi adăugat la administrarea continuă de corticosteroizi și/sau inhibitori de calcineurină (ICN).
Ajustarile dozei Pot fi necesare scăderi ale dozei și întreruperi temporare ale terapiei la pacienții cu bGcG,si cu trombocitopenie, neutropenie sau hiperbilirubinemie totală, după administrarea terapiei standard de susținere, incluzând factori de creștere, terapii antiinfecțioase și transfuzii. Se recomandă o scădere treptată a dozei, cu câte un nivel (de la 10 mg de două ori pe zi până la 5 mg de două ori pe zi sau de la 5 mg de două ori pe zi până la 5 mg o dată pe zi). La pacienții care nu pot tolera Ruxolitinib la o doză de 5 mg o dată pe zi, tratamentul trebuie întrerupt.
Recomandări detaliate privind schemele terapeutice sunt furnizate în tabelul urmator:
Parametru de laborator Recomandări privind dozarea
Număr de trombocite <20 Se reduce doza cu un nivel. Dacă numărul de trombocite este ≥20 000/mm3 în decurs de
000/mm3 șapte zile, doza poate fi crescută la valoarea administrată inițial. În caz
contrar, se menține doza redusă.
Număr de trombocite <15 Se oprește temporar tratamentul până când numărul
000/mm3 de trombocite ≥20 000/mm3, apoi se reia administrarea cu o valoare de doză mai mică.Număr absolut de neutrofile Se reduce doza cu un nivel. Se reia administrarea cu doza inițială dacă NAN >1 (NAN) 000/mm3.
≥500/mm până la <750/mm 3 3
Număr absolut de neutrofile Se oprește temporar tratamentul până când NAN <500/mm3 >500/mm3, apoi se reia administrarea cu o valoare de doză mai mică. Dacă NAN >1 000/mm3, se poate relua administrarea cu doza inițială.
Creștere totală a bilirubinemiei, >3,0 la 5,0 x limită superioară a valorilor normale (LNS): Se continuă administrarea cu care nu este cauzată de bGcG (fără o valoare de doză mai mică, până când ≤3,0 x LNS. afectare hepatică) >5,0 la 10,0 x LNS: Se oprește temporar tratamentul timp de până la 14 zile, până când bilirubinemia totală ≤3,0 x LNS. Dacă bilirubinemia totală ≤3,0 x LNS, administrarea poate fi reluată cu doza curentă. Dacă valoarea nu este ≤3,0 x LNS după 14 zile, se reia administrarea cu o valoare de doză mai mică.
>10,0 x LNS: Se oprește temporar tratamentul până când bilirubinemia totală ≤3,0 x LNS, apoi se reia administrarea cu o valoare de doză mai mică.
Creștere totală a bilirubinemiei, >3,0 x LNS: Se continuă administrarea dozei cu o valoare de doză mai mică, până când cauzată de bGcG (cu afectare bilirubinemia totală este ≤3,0 x LNS. hepatică)
Scăderea dozei poate fii luată în considerare în condițiile obținerii răspunsului la tratament și după oprirea tratamentului corticosteroid.Se recomandă o scădere a dozei cu 50% la interval de 2 (două) luni. Dacă repar semnele și simptomele bGcG în timpul sau după scăderea dozelor, trebuie avută în vedere creșterea dozelor.
Ajustarea dozei la administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai izoenzimei CYP3A4 sau cu inhibitori care determină dubla blocadă, CYP2C9/3A4 Atunci când ruxolitinib este administrat concomitent cu inhibitori puternici ai izoenzimei CYP3A4 sau cu inhibitori care determină dubla blocadă a enzimelor CYP2C9 și CYP3A4 (de exemplu fluconazol), doza de ruxolitinib trebuie redusă cu aproximativ 50% și se va administra de două ori pe zi . Trebuie evitată utilizarea concomitentă a ruxolitinib în asociere cu doze de fluconazol mai mari de 200 mg pe zi.
În timp ce se administrează un inhibitor puternic al izoenzimei CYP3A4 sau inhibitori duali ai enzimelor CYP2C9 și CYP3A4, se recomandă o monitorizare mai frecventă (de două ori pe săptămână) a parametrilor hematologici și a semnelor și simptomelor ale reacțiilor adverse asociate cu administrarea ruxolitinib.
Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea specifică a dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată.
Doza inițială recomandată pentru pacienții cu bGcG și insuficiență renală severă este de 5 mg de două ori pe zi. Pacienții trebuie să fie atent monitorizați cu privire la siguranță și eficacitate în timpul tratamentului cu ruxolitinib.
Nu există date privind pacienții cu bGcG și boala renala in stadiu terminal (BRST).
Insuficiență hepatica La pacienții cu implicare hepatică și bGcG și hiperbilirubinemie totală până la >3 x LNS, hemoleucograma trebuie monitorizată mai frecvent, pentru a se identifica toxicitatea și se recomandă o scădere a dozei cu un nivel.
La pacienții cu bGcG cu insuficiență hepatică, neasociată cu bGcG, doza inițială de ruxolitinib trebuie redusă cu 50%
Mod de administrare.
Ruxolitinib se administrează pe cale orală, cu sau fără alimente, atât timp cât există beneficiu clinic care poate fi obținut (inclusiv) prin ajustarea dozei până la doza maximă tolerată (25 mg de
două ori pe zi). Dacă se omite o doză, pacientul nu trebuie să utilizeze o doză suplimentară, ci săși administreze doza următoare așa cum este prescrisă.
Monitorizarea tratamentului:
- înainte de inițierea tratamentului cu Ruxolitinib, trebuie efectuată o hemogramă completă (inclusiv numărarea separată a leucocitelor).
- hemograma completă (inclusiv numărarea separată a leucocitelor) trebuie efectuată la fiecare 2 - 4 săptămâni până la stabilizarea dozelor de Ruxolitinib, apoi conform indicațiilor clinice.
- monitorizarea lipidelor (tratamentul a fost asociat cu creșteri ale valorilor lipidelor, inclusiv colesterol total, colesterol lipoproteină cu densitate înaltă (HDL), colesterol lipoproteină cu densitate mică (LDL) și trigliceride).
- examinarea cutanată periodică la pacienții care prezintă un risc crescut de neoplazie cutanată (au fost raportate neoplazii cutanate non-melanice (NCNM), inclusiv carcinom cu celule bazale, carcinom cu celule scuamoase și carcinom cu celule Merkel, la pacienții tratați cu ruxolitinib; celor mai mulți dintre acești pacienți li s-a administrat tratament prelungit cu hidroxiuree și au avut antecedente de NCNM sau leziuni cutanate premaligne fara a putea fi stabilită o relație cauzală cu administrarea ruxolitinib.
- monitorizare neuro-psihiatrica (semne cognitive, neurologice sau psihiatrice sugestive de leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP))
- dacă reducerea lungimii palpabile a splinei după cel puțin 3 luni de tratament cu ruxolitinib în doză optimă este < 25%, se recomandă creșterea dozei în funcție de numărul de trombocite și nivelul de hemoglobină
- dacă există o creștere cu cel puțin 50% a lungimii splinei față de cel mai bun răspuns obținut, se recomandă creșterea dozei in functie de numărul de trombocite și nivelul de hemoglobină
- dacă apare anemie dependentă de transfuzii: cel puțin 4 unități de masă eritrocitară în 8 săptămâni, care apar la cel puțin 6 luni de la inițierea tratamentului cu ruxolitinib, se recomandă scăderea dozei de ruxolitinib
VI.Criterii de întrerupere a tratamentului
a) Pentru indicatiile mielofibroza primara/secundara si policitemie vera tratamentul trebuie întrerupt:
- după 6 luni dacă nu a existat o reducere a dimensiunii splinei sau o îmbunătățire a simptomelor de la începerea tratamentului, în condițiile administrării dozei maxime tolerat
- definitiv la pacienții care au demonstrat un anumit grad de ameliorare clinică dacă mențin o creștere a lungimii splinei de 40% comparativ cu dimensiunea inițială (echivalentul, în mare, al unei creșteri de 25% a volumului splinei) și nu mai prezintă o ameliorare vizibilă a simptomelor aferente bolii. b) Pentru boala grefă contra gazdă tratamentul trebuie întrerupt în caz de afecțiune neresponsivă sau rezistentă la tratamentul cu Ruxolitinib.
VII.Prescriptori
Pentru indicatiile mielofibroza primara/secundara si policitemie vera inițierea se face de către medicii din specialitățile hematologie (sau oncologie medicală, după caz) Pentru indicatia bGcG inițierea tratamentului se face de către medicii din specialitățile hematologie sau hemato-oncologie pediatrică care au in ingrijire pacienți post allotransplant de celule stem hematopoietice din centrele specalizate de transplant.
Continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog, oncolog, hemato-oncologie pediatrică după caz sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnați.”