Protocol terapeutic CNAS
·
L01XX60

Talazoparibum

SubstanțăOrdin 2039/2016/2025Oncologie & hematologie Medic de familie: cu condiții
Sublistă de compensare
C2
C2-P3
Continuare la medicul de familie
DA, doar medicii desemnati,conform Normelor tehnice de realizare a programelor nationale de sanatate curative
Sursă oficială & actualizare: Ordinul MS/CNAS nr. 2039/2016/2025 – ianuarie 2026.

Protocolul terapeutic CNAS L01XX60 stabilește condițiile de prescriere și decontare compensată pentru substanța Talazoparibum. Se compensează integral (100%) prin programele naționale de sănătate (sublista C2). Criteriile de includere, dozele, monitorizarea și lista prescriptorilor sunt detaliate mai jos, conform documentului oficial CNAS. Pentru situația ta concretă, discută cu medicul și farmacistul.

Cum funcționează compensarea medicamentelor

Medicamente în nomenclator

Denumiri comerciale cu substanța activă Talazoparibum, conform nomenclatorului ANMDMR.

Talzenna

Textul oficial al protocolului

I.INDICAȚIE: CANCER MAMAR (face obiectul unui contract cost-volum)

Talazoparibum este indicat ca monoterapie pentru tratamentul pacienților adulți cu mutații germinale BRCA1/2 , care au cancer mamar metastatic sau avansat local, HER2-negativ.

Pacienții trebuie să fi fost anterior tratați cu antraciclină și/sau un taxan în context (neo)adjuvant, avansat local sau metastatic, exceptând situația în care aceste tratamente nu erau adecvate pentru pacienți. Pacienții cu cancer mamar cu receptori hormonali (RH) pozitivi trebuie să fi fost tratați anterior cu o terapie endocrină sau să fi fost considerați neadecvați pentru terapia endocrină.

II.CRITERII DE INCLUDERE

  • Cancer mamar metastatic sau avansat local, HER2-negativ, cu mutatii BRCA1 sau BRCA2
  • Tratament anterior cu antraciclină și/sau un taxan în context (neo)adjuvant, avansat local sau metastatic, exceptând situația în care aceste tratamente nu erau adecvate pentru pacienți
  • Pacienții cu cancer mamar cu receptori hormonali (RH) pozitivi trebuie să fi fost tratați anterior cu o terapie endocrină sau să fi fost considerați neadecvați pentru terapia endocrină
  • Vârsta ≥ 18 ani
  • ECOG PS 0-2

III.CRITERII DE EXCLUDERE

  • Sarcină sau alăptare.
  • Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti.
  • Absența mutațiilor BRCA1 sau BRCA2
  • Carcinom mamar HER2 pozitiv

IV.DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE

Doza recomandată este de 1 mg Talazoparib, o dată pe zi. Pentru a evita contactul cu conținutul capsulei, capsulele trebuie înghițite întregi și nu trebuie deschise sau dizolvate. Acestea pot fi luate cu sau fără alimente.

Pacienții trebuie tratați până când apare progresia bolii sau până la apariția toxicității inacceptabile.

Dacă pacientul vomită sau omite o doză, nu trebuie luată o doză suplimentară. Următoarea doză prescrisă trebuie luată la ora obișnuită.

V.MONITORIZAREA TRATAMENTULUI

Pentru a gestiona reacțiile adverse la medicament trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului sau reducerea dozei, în funcție de gravitate și de starea clinică. Reducerile recomandate ale dozei sunt indicate în Tabelul 1.

Tabelul 1. Ajustări ale dozei pentru toxicități Nivelul dozei Doza inițială recomandată 1 mg (o capsulă de 1 mg) o dată pe zi Prima reducere a dozei 0,75 mg (trei capsule de 0,25 mg) o dată pe zi A doua reducere a dozei 0,5 mg (două capsule de 0,25 mg) o dată pe zi A treia reducere a dozei 0,25 mg (o capsulă de 0,25 mg) o dată pe zi Înainte de începerea tratamentului cu Talazoparib trebuie efectuată hemoleucograma iar apoi lunar sau după cum este indicat clinic (Tabelul 2).

Tabelul 2. Modificarea dozei și management Opriți Talazopatib până când Reluați Talazoparib nivelul se remite la Hemoglobină < 8 g/dl ≥ 9 g/dl Reluați Talzenna cu Număr de trombocite < 50000/μl ≥ 75000/μl următoarea doză mai mică Număr de neutrofile < 1000/μl ≥ 1500/μl

Reacție adversă non-hematologică           ≤ Grad 1                          Luați în considerare reluarea
de Grad 3 sau Grad 4                                                         Talazoparib cu următoarea
                                                                             doză mai mică sau opriți
                                                                             tratamentul

Tratamentul concomitent cu inhibitori de glicoproteină P (P-gp) Inhibitorii puternici ai P-gp pot duce la expuneri crescute la talazoparib. Utilizarea concomitentă de inhibitori puternici ai P-gp în timpul tratamentului cu talazoparib trebuie evitată. Administrarea concomitentă trebuie avută în vedere numai după o evaluare atentă a potențialelor beneficii și riscuri.

Dacă administrarea concomitentă cu un inhibitor puternic al P-gp este inevitabilă, doza de Talazoparib trebuie redusă la următoarea doză mai mică. Atunci când inhibitorul puternic al P-gp este întrerupt, doza de Talazoparib trebuie crescută (după 3-5 timpi de înjumătățire ai inhibitorului P-gp) până la doza utilizată anterior inițierii inhibitorului puternic al P-gp.

Grupe speciale de pacienți Insuficiență hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (bilirubina totală ≤ 1 × limita superioară a normalului [LSN] și aspartat aminotransferaza (AST) > LSN, sau bilirubina totală > 1,0 până la 1,5 × LSN și orice AST), insuficiență hepatică moderată (bilirubina totală > 1,5 până la 3,0 × LSN și orice AST) sau severă (bilirubina totală > 3,0 × LSN și orice AST).

Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară (60 ml/minut ≤ clearance-ul creatininei [CrCl] < 90 ml/minut).

La pacienții cu insuficiență renală moderată (30 ml/minut ≤ CrCl < 60 ml/minut), doza inițială recomandată de Talazoparib este de 0,75 mg o dată pe zi.

Pentru pacienții cu insuficiență renală severă (15 ml/min ≤ ClCr < 30 ml/min), doza inițială recomandată de Talazoparib este de 0,5 mg o dată pe zi.

Talazoparib nu a fost studiat la pacienții cu CLCr < 15 ml/min, sau pacienții care necesită hemodializă.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici (vârsta ≥ 65 de ani).

VI.DURATA TRATAMENTULUI

Tratamentul trebuie continuat până la progresia bolii, deces sau până la apariția toxicității inacceptabile.

VII.CRITERII PENTRU ÎNTRERUPEREA TRATAMENTULUI

Tratamentul va continua atât cat pacientul va prezenta beneficiu clinic sau atâta timp cat va tolera tratamentul, pana la:

  • Esecul tratamentului (pacienți cu progresie radiologica, in absenta beneficiului clinic)
  • Efecte secundare (toxice) nerecuperate
  • Decizia medicului
  • Dorinta pacientului de a intrerupe tratamentul

VIII.MEDICI PRESCRIPTORI

Medici cu specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnați.”

Întrebări frecvente

Ce prevede protocolul terapeutic L01XX60 (Talazoparibum)?+

Protocolul reglementează prescrierea compensată a Talazoparibum. Stabilește criteriile de includere, dozele, monitorizarea și prescriptorii — vezi textul oficial complet mai jos.

Cine poate prescrie Talazoparibum?+

Medici cu specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnați.

Cum se compensează Talazoparibum?+

Talazoparibum este inclus în protocoalele terapeutice CNAS și se poate elibera pe rețetă compensată dacă îndeplinești criteriile de includere din protocol. Nivelul de compensare depinde de sublistă; confirmă la medic și farmacie.

Când a fost actualizat protocolul L01XX60?+

Protocolul este afișat în versiunea actualizată prin Ordinul MS/CNAS nr. 2039/2016/2025 – ianuarie 2026.

Material informativ, reprodus din protocolul terapeutic oficial CNAS. Nu înlocuiește documentul oficial sau sfatul medical; pentru prescriere, consultați textul oficial curent și un medic.

Sursă: protocolul terapeutic oficial CNAS – Ordinul MS/CNAS nr. 2039/2016/2025 – ianuarie 2026.